Recunosc că am fost multă vreme sceptic în legătură cu conceptul de ceas inteligent. Încă un dispozitiv a cărui grijă trebuie să o port, mai ales în ceea ce privește încărcarea, încă un adaptor pentru priză pe care trebuie să îl car de cele mai multe ori după mine. Și, de ce nu, o cheltuială în plus versus niște beneficii pe care nu le-am considerat importante. Iar scurtele experiențe cu ceasuri de tip smart de la producători de mâna a doua (sau chiar a treia) nu m-au ajutat deloc să îmi schimb această teorie. Ultimul produs pe care l-am încercat pentru o perioadă scurtă de timp a fost un smartwatch de la Overmax.
În plus, pentru mine cel puțin, ceasul este mai întâi de toate un obiect vestimentar, un accesoriu la care contează extrem de mult aspectul și felul în care se potrivește cu gusturile mele și pe care trebuie să îl poți asorta la cât mai multe outfit-uri. Așa că, cel puțin până la apariția lui Moto 360, nu am văzut un astfel de dispozitiv pe care să îl îndrăgesc. Nu îmi plac formele pătrate, le consider chiar hidoase. Da, știu, este o chestiune de gusturi, chestie pe care vă rog să o înțelegeți și voi. Ăstea sunt preferințele mele și nu am cum să le schimb. Moto 360 arăta interesant, am pus mâna pe LG Watch Urbane, este atractiv și el, dar ceva mai greu de procurat în România la modul oficial și Huawei Watch a fost și el destul de aproape de noțiunea mea de ceas fain.
Am depășit momentul în care Huwei era doar un producător chinez, sunt conștient de eforturile pe care compania le face în dezvoltarea produselor sale, de accentul pus pe calitatea produselor și acest lucru a început să se vadă și în cifrele lor de vânzări. Pe piața de smartphone Huawei a urcat pe podium și chiar și-a consolidat poziția, iar telefoanele lor încep să fie tot mai bine realizate și tot mai competitive cu produsele numelor consacrate din industrie.
Așa că, pornind cu această încredere în faptul că Huawei poate face produse chiar bune și încântat și de designul pe care ceasul lor îl are, m-am bucurat că am ocazia să experimentez o perioadă mai lungă ideea de smartwatch. Mi-ar fi picat și mai cu tronc varianta cu curea de piele, care mi se pare cea mai frumoasă, dar am testat modelul cu brățară metalică și carcasă din oțel argintiu (brățara se poate ajusta extrem de ușor în funcție de grosimea mâinii utilizatorului). Și pot spune, după câteva săptămâni de utilizare, că un ceas inteligent este un dispozitiv util, cu care m-am obișnuit și pentru care eu unul aș cheltui niște bani. Și chiar o să o fac! Merită, din mai multe puncte de vedere, pe care o să încerc să le enumăr aici.
Până atunci însă, o să trec foarte rapid în revistă specificațiile tehnice ale lui Huawei Watch. Nu le consider importante, aspectul este factorul hotărâtor în alegerea unui astfel de dispozitiv, dar pot face diferența câteodată. Deși mi se pare puțin cam ciudat să vorbim despre performanțe la un ceas, fie el chiar și inteligent.
- Ecran: AMOLED capacitive, 16 milioane culori
- Dimensiune ecran: 1,4 inchi (71.5% screen-to-body ratio)
- Rezoluție: 400 x 400 pixeli
- Densitate: 286 ppi
- Protecție: sticla de safir
- OS: Android Wear OS
- Chipset: Qualcomm MSM8926 Snapdragon 400
- CPU: quad-core 1,2 GHz (Cortex-A7)
- GPU: Adreno 305
- Memorie RAM: 512 MB
- Memorie internă: 4 GB
- Slot card: nu
- Senzor puls: da
- Dimensiuni: 42 x 42 x 11.3 mm
- Acumulator: 300 mAh Li-Ion
Și dacă tot am ajuns la partea de acumulator, să atacăm și problema autonomiei, o piedică destul de serioasă în îmbrățișarea noțiunii de smartwatch. Producătorul spune că bateria poate dura până la două zile. În ritmul meu de utilizare, cu funcția always-on a ecranului pornită, am depășit o zi, o zi și jumătate. Odată ce am dezactivat această funcție, autonomia a ajuns și la trei zile, trei zile și jumătate. Faptul că always-on-ul este oprit, nu trebuie să vă sperie. Ecranul se aprinde automat atunci când întoarceți mâna ca să vă uitați la el dacă controlul prin gesturi este pornit.
Tot aici merită amintit încărcătorul magnetic, extrem de elegant care asigură o montare rapidă și facilă atunci când ceasul trebuie încărcat. Nu este prin inducție, trebuie orientat într-o anumită poziție, însă scapi de enervantul proces al introducerii microUSB-ului într-o găurică prevăzută și cu o ușiță de protecție, așa cum mi s-a întâmplat la Overmax. În plus, este fast-charge, ceea ce scurtează considerabil timpul de încărcare.
Aspectul elegant al încărcătorului, vine ca o continuare a prezentării acestui produs, într-o cutie elegantă de piele, special desenată pentru acest produs, cu un suport dedicat pentru ceas și care induce cumva ideea de produs de calitate superioară, ca să nu spun chiar de lux. Impresia este una de produs premium, încă de la momentul primei interacțiuni, iar comportamentul și aspectul dispozitivului nu strică deloc această senzație.
Sincronizarea ceasului cu telefonul se face extrem repede și eficient. Aici este în parte și meritul platformei Android Wear, dar și al implementării corecte. Este primul ceas la care sincronizarea merge ca unsă. Este drept, așa cum am mai spus-o, este și primul ceas de la un producător mare cu care m-am jucat pe îndelete. Deși vine de la Huawei, ceasul este compatibil cu orice dispozitiv Android de la versiunea 4.3 în sus și cu orice iOS de la 8.2 încoace. L-am sincronizat cu trei telefoane, tocmai pentru a încerca orice aspect. A mers perfect și cu HTC One M9 și cu iPhone 6, dar l-am utilizat împreună cu Huawei P9 Lite, un smartphone despre care o să revin cu feedback, pentru că are un raport preț/specificații excelent pentru piața din România. Am ales acest model și pentru a nu lega în mod obligatoriu ceasul de un vârf de gamă, de un flagship și pentru a vedea cu ochii mei că nu solicită resurse prea multe din partea telefonului. M-am convins!
Odată sincronizat cu telefonul și configurat mai ales din perspectiva notificărilor pe care dorești să ți le aducă, începe utilizarea sa propriuzisă. Trebuie notat că, pentru cei nefamilizarizați cu conceputul, există și un scurt tutorial de utilizare a unui ceas, în câțiva pași, care reușește să risipească multe necunoscute legate de felul în care utilizatorul poate interacționa cu dispozitivul său.
Nu o să intru foarte mult în detaliu în ceea ce privește partea de aplicații pe care le are la dispoziție un utilizator de Huawei Watch și de felul în care aceste aplicații funcționează. Îmi plac și funcțile de monitorizare a activității sportive, îmi place mult faptul că ceasul celor de la Huawei are senzor pentru citirea pulsului, este destul de mișto să îți monitorizezi pulsul în timp ce urci în alergare prin pădure.
Am folosit și restul de aplicații instalate, de la Google Maps și până la Google Now sau chiar Hangouts (da, știu, cine mama zmeilor mai folosește așa ceva?), mai mult de dragul de a le verifica. Lista este destul de lungă, o să enumăr doar câteva: Agendă, Alarmă, Fitness Tracking, Find my Phone, Google Fit, Flashlight, Google Search, Hangouts, Keep, Maps, Play Music, Stopwatch, Timer, Google Translate, Weather și altele.
Însă ceea ce m-a cucerit cel mai mult și m-a făcut să afirm că am devenit adeptul ideii de smartwatch este sistemul de notificări. Odată ce te-ai obișnuit cu el îți dai seama cât de frecvente sunt situațiile în care ceasul de pe încheietura mâinii te ajută. De la ședințe sau întâlniri cu clienții, în care verifici discret cine te sună sau cine ți-a scris, până la momentele în care stai tolănit la televizor și nu vrei să te ridici doar pentru a verifica mail-ul care tocmai a intrat și care poate că nu este urgent. În mod evident, nu pot omite partea cu condusul, când de foarte multe ori te sui la volan și nu mai scoți telefonul din buzunarul de la pantaloni. De când cu dimensiunile astea tot mai mari la smartphone, este un adevărat chin să îți scoți telefonul din buzunar în timp ce conduci. Astfel de situații în care un smartwatch își dovedește utilitatea sunt multe și sunt convins că îi vin în cap chiar și unui om care încă nu folosește un ceas inteligent.
Atât de tare m-am obișnuit cu ideea, încât câteva zile bune după ce am renunțat la el, în momentul în care telefonul suna sau auzeam alerta de mail sau mesaj, îmi verificam rapid mâna, uitând că ceasul nu se mai află acolo. Deci da, îmi place ideea de smartwatch, are în mod foarte clar beneficiile ei. Pe mine Huawei Watch m-a convins, pentru că la toate aceste utilități, adaugă un aspect fizic potrivit cu preferințele mele în materie de accesorii.
Și uite așa ajungem și la problema prețului. Huawei Watch costă aproximativ 1450 de lei la eMag.ro, în varianta cu brățară metalică, exact ca cea pe care am testat-o. Tot acolo se mai pot găsi și alte versiuni ale ceasului și o gamă variată de accesorii dedicate (curele, brățări, încărcătoare).
Merită această investiție? Eu unul cred că se poate începe mai de jos, cu un produs ceva mai ieftin. Însă dacă vă prinde microbul, atunci se poate investi și o sumă mai mare. Până la urmă este și un accesoriu de lux și, privit din această perspectivă, prețul nu este exagerat.
