Cred că săptămânal sunt întrebat ”Care e cel mai bun limbaj de programare? Vreau să învăț, ce să aleg?”. Deși pare simplă această întrebare, răspunsul nu e deloc simplu. Pentru că realist vorbind, să dai un sfat vizavi de ce limbaj de programare ar fi mai bun, mai de viitor sau mai bine plătit, e foarte greu.
De asta mă bucur că a apărut acest infografic în care sunt explicate și structurate foarte bine toate detaliile pe care un nou venit ar trebui să le cunoască. Plecând de la ceea ce își dorește: bani/posibilitatea de a crea aplicații pentru o anume platformă, răspunsul poate veni extrem de simplu.
Cine se orientează exclusiv către un venit bun (aproape de 100000 USD/an, dacă veți lucra în SUA și/sau undeva în Europa de Vest, ar trebui să aibă în vedere limbajele Python, Ruby și Objective C (cel cu care se dezvoltă aplicațiile de iOS).C, C++ și Java merg pe nivelul doi, cu o diferență mică la venitul anual, cel mai ”prost” plătit pare să fie PHP urmat de C#.
Vrei să creezi jocuri? Răspunsul este C++. Vrei aplicații de mobil? Atunci Objective C și Java. Te interesează să lucrezi la dezvoltarea de aplicații web, atunci te duci pe JavaScript. Iar dacă vrei automatizare în industria auto, opțiunile sunt JAva și C.
Îmi pare rău că nu e luată în calcul și zona IoT. Aici opțiunile sunt din nou simple: C și eventual C# dacă vreți să vă folosiți de Windows.
Ce alegeți?
Nu știu cum stă treaba acum dar în liceu profesorul de informatică ne-a spus că important nu este să învățăm un anumit limbaj de programare ci să dezvoltăm o gândire algoritmică. Dacă știi structura logică de rezolvare a unei probleme o poți implementa în orice limbaj de programare.
Aceasta deoarece îl tot frecam la cap că programa școlară n-are nici o treabă cu ce se cere în practică… acum îi mulțumesc că a bătut șaua să priceapă iapa, nu mai știu mare lucru din liceu sau din facultate (programa era la nivelul anilor ’70 deși noi ne apropiam cu pași repezi de mileniul 3) dar mi-am deprins un mod de lucru eficient în a diseca și a rezolva problemele nu doar în materie de programare ci și în viața de zi cu zi.
Din păcate am dezvoltat sindromul de a vedea totul în alb sau negru (1 sau 0) și aceasta e uneori deranjant când îți spun ceilalți că există și gri 🙂