Zilele trecute am ajuns la concluzia că e momentul să încerc să pun macOS Sequoia pe unul din laptop-urile pe care le folosesc, în speță pe un MacBook Air de 13 inci, din 2017, cu un procesor 1.8 GHz Dual-Core Intel Core i5, Intel HD Graphics 6000 1536 MB, 8GB RAM, 128 SSD. Mi-a luat ceva timp, s-a instalat fără probleme și spre surprinderea mea merge mult mai bine decât m-am așteptat.
Pentru cine nu știe, Apple a încetat să ofere suport de upgrade pentru acest model de MacBook de mai bine de 3 ani, timp în care am stat cu Windows 11 și Linux. Nu eram foarte convins că merită să trec în zona de … hackintosh (dacă pot să îi zic așa) și să încerc o instalare pe un hardware pentru care Apple a decis să nu mai facă nimic – asta la fel ca Microsoft, în încercarea de a forța upgrade-ul hardware. Însă pentru că nu aveam nimic de pierdut și mi-a revenit pofta de a încerca lucruri noi, mi-am alocat o zi sâmbătă pentru tot acest proces. La finalul ei am un sistem funcțional, ce merge chiar decent (pentru operațiile la care îl folosesc) dată fiind situația.
Cum am pus macOS Sequoia pe MacBook Air Intel?
Ca să pot instala macOS Sequoia (15.7.1) pe MacBook Air am apelat la OpenCore Legacy Patcher o soluție completă (Open Source) care permite crearea unui flash disk personalizat pentru instalare și anulează impiedimentele puse de Apple pentru instalarea pe platformele care nu mai sunt suportate oficial. Există pe net mai multe tutoriale (chiar și video) în care sunt explicați pașii ce trebuie urmați, unul (bunicel) chiar pe site-ul OpenCore Legacy Patcher.
Nu intru în detalii despre ce trebuie făcut, vă zic pașii în mare: e nevoie de un stick USB de 32GB, vreo 20GB liberi pe disk-ul unde vreți să puneți macOS Sequoia, acces la net și … voință.
Nu îmi era foarte clar dacă pot să fac upgrade de la Monterey și să păstrez aplicațiile și setările, acum pot confirma că merge. Dar aveți nevoie de vreo 35+ GB spațiu liber pentru a descărca imaginea macOS Sequoia ce apoi trebuie scrisă pe stick-ul USB.
Totul pleacă de la descărcarea OpenCore Legacy Patcher (aveți link aici), apoi lansarea aplicației și urmărire pașilor descriși pe site. În sine e nevoie de descărcarea imaginii pentru versiunea de macOS pe care vreți să puneți cu OpenCore Legacy Patcher, apoi pregătirea ei (să zicem patchingul) vizavi de anularea restricțiilor, scriere pe unitatea flash USB (aici a durat cel mai mult).
Urmează apoi procesul de instalare care poate fi făcut ca upgrade sau ca net new (veți putea repartiționa unitatea de disc). Am ales upgrade, am așteptat să se termine – pe acest MacBook Air a durat aproape de o oră copierea fișierelor și prima pornire.
După ce a fost gata, am dat din nou un patch (toate operațiile se fac din aplicația OpenCore Legacy Patcher) ca să pot renunța la stick-ul USB și sistemul de operare să pornească direct de pe SSD-ul local:
Și după aceea am început să îl folosesc: la fiecare start pornește mai greu, semnificativ mai greu ca în Monterey. Dar apoi, după ce încarcă toate chestiile de care are nevoie, merge aproape la fel de bine ca înainte pe operațiile mele: adică browsing, editare de text, email, multimedia. Nu pot să îi reproșez nimic, chiar și autonomia pare că e cam la fel.
Am văzut că procesorul stă bine pe la 90% până încarcă tot ce are nevoie ca să pornească, după asta se mai liniștește și sistemul poate fi folosit. Văd că în ceea ce privește memoria s-ar putea să am probleme ceva mai încolo, o să mai monitorizez și vă mai spun. Era o vreme când făceam pe acest MacBook Air mașini virtuale cu Hyper-V sub Windows 10 și eram mulțumit cu rezultatul, acum sper să mă descurc cu cerințe mai scăzute.
Toate componentele au fost detectate și instalate corect: sunet, WiFi, camera web, microfon. Și nu am avut niciun fel de eroare din momentul de când am făcut trecerea.
Până acum sunt mulțumit de alegerea făcută și că am investit niște timp să fac upgrade-ul și nu mă deranjează că nu am transparențe și iPhone Mirroring. Toate aplicațiile îmi merg fără niciun fel de probleme, inclusiv cele Microsoft Office. Cu siguranță am mai salvat laptopul pentru încă măcar un an, deși ofertele de MacBook Air de 13 inci cu procesoarele cu M1/M2 de la Altex și iStyle nu sunt rele deloc și mă tenta să fac un upgrade.
Dezavantaje
Care sunt dezavantajele trecerii de la ultima versiune macOS suportată oficial de Apple (Monterey) pe acest MacBook Air cu Intel?
Nu prea văd niciunul: între a folosi un sistem de operare pentru care nu mai ai actualizări și patch-uri de securitate și a încerca să îl faci să meargă (mai greu) cu un sistem mai nou, aleg întotdeauna a doua variantă. E clar că merge mai bine (sau mult mai bine) cu Linux și satisfăcător cu Windows 11 (și aici trebuie un proces de hacking ca să poți pune cel mai nou build), dar pentru unii nu merită.
Performanța, cel puțin la pornire, poate să fie un impiediment și alături de faptul că trebuie puțină atenție atunci când se dorește aplicarea update-urilor Apple ar fi singurele lucruri care să blocheze trecerea.
Eu am riscat și am văzut că merită și recomand trecerea, mai ales dacă aveți opțiunea să cumpărați un MacBook Air/Pro de generație mai veche, în stare bună de funcționare. Îi dați o nouă viață.
