Puterea de manipulare a social media sau doar prostie? Multă.

Plecând de la articolul ”Tweeting fake news in a crisis – illegal or just immoral?” publicat pe gigaom mi-am adus aminte de toate tâmpeniile care circulă și pe la noi pe Twitter și Facebook. De la celebrele deja imagini șocante cu copii sau animale maltratate și până la secvențele apocaliptice legate de diversele catastrofe naturale (sau nu) cu care ne confruntăm, mesajele circulă pe social media mai repede decât am vrea.

Tot omul, neștiutor sau poate doar prost, dă like, retweet, forward. Orice ca să arate brusc că e atins de ceea ce i se comunică și ia atitudine. Virtual, că dă bine. Nicio secundă nu stă să se gândească dacă ceea ce primește e adevărat, dacă face bine că dă mai departe, sau că arată penibil în ochii prietenilor către care a transmis mesajul. Câteodată dă foarte bine ca pe Facebook să dai like la cauze ce sună interesant, dar la care nici nu te-ai fi uitat dacă ți s-ar prezenta pe stradă. Ești important, îți pasă, faci ceva. De parcă săracii copii sau animale vor avea o soartă mai bună că tu, ”feisbukarul”, dai like.

Văd cu părere de rău că prea puțini dintre noi reușesc să se comporte similar în mediul real și cel virtual. Și nu prea înțeleg de ce? De ce în realitate poți să înțelegi un mesaj greșit, o ironie și în cel virtual nu?

Când vorbim doar de lucruri inofensive, situațiile devin în cel mai rău caz, hilare. Cu totul astfel se întâmplă atunci când există situații de criză (mai mult sau mai puțin reale) și în care mediul online, cu precădere rețelele de socializare sunt folosite pentru diseminarea de informație, de știri.

Atunci, orice individ este un mic reporter și este folosit de mase pentru construirea unei imagini (nu chiar reale) asupra fenomenului relatat. Când începe să o ia pe arătură și trimite informații false, acestea de obicei se amplifică și contribuie la structurarea unei imagini eronate asupra evenimentului.

Citez de pe gigaom, legat de recentele ”ravagii” făcute de uraganul Sandy:

Mesajul – care spune că un stâlp al economiei mondiale este în pericol să se prăbușească – a fost într-un final negat de către bursă (locul la care lucra cel ce a trimis tweet-ul), dar nu înainte de a fi repetat de sute de ori, inclusiv de CNN and the Weather Channel. Pe scurt, Tripathia (cel ce a dat mesajul alarmist) a folosit platforma social media într-un moment de maximă necesitate ca să producă panică și anxietate.

Reproduce destul de bine cazul real: un oarecare X, se trezește să posteze informații false, ele sunt amplificate de către mase, iau drumul bulgărelui de zăpadă și la final creează panică, fiind folosite ca surse și de organisme care ar trebui să își verifice mesajele transmise.

E vina celui ce a dat mesajul? Nu. E vina celor ce l-au crezut și l-au amplificat/repetat. Omul nu era nici sursă media (de la care se presupune că există corectitudine și validare a informației) și nici autoritate guvernamentală (și asta se presupune că dă numai informații valide). Era un neica nimeni.

Oricine are libertatea de a se exprima. Pe stradă, în fața televizorului, pe social media sau pe toate deodată. Trebuie condamnat dacă vorbește prostii?

Eu zic că da.

Numai că mai tare ar trebui condamnați cei ce îi repetă spusele, le deformează/amplifică. Și nu pentru că o fac. Ci pentru că nu au capacitatea de a discerne ce e bine/rău, real. Iar aici, social media și anonimitatea nu face decât să fie un instrument de amplificare maximă a unor subiecte. ”Viralitatea” asta o să ne dea și mai mari bătăi de cap pe viitor.

Și îmi vine o idee: Cum ar fi ca așa cum avem carnet de condus, să avem carnet de acces pe net sau social media? Cu distincție între dreptul unic de a citi și cel de a și scrie, disponibil doar pentru premianți?

Zic și eu …