Un sătuc asediat de orci din Rivellon. Dacă asta nu e o revenire la origini, nu știu ce ar mai putea fi. Divine Divinity începea în aceleași circumstanțe cu un deceniu și ceva în urmă. Numai că atunci erai singur, în pivnița lui Lanilor, și oarecum amnezic. În Divinity Original Sin ești un Source Hunter, și nu ești singur. Ești doi Source Hunters, simultan! Indivizi care vânează utilizatori ai Sursei, un tip de magie care nu este tocmai aprobată de orânduiala ținutului. Memoria mă cam înșală, dar pare-mi-se că Sursa era o chestie bună, care genera acele pietre vindecătoare din primul joc, nu tocmai magie neagră ce trebuie stârpită. Nefiind tocmai același timp în care se petreceau celelalte jocuri, orice este posibil. Controlezi simultan ambele personaje, le poți personaliza în detaliu, sau poți să îl lași pe unul la îndemâna unui alt jucător, cooperând prin internet. Preferând să mă amuz doar eu, și neștiind pe nimeni care să fi mai luat varianta de Early Access, m-am aventurat în acestă poveste pe cont propriu. Însă nu tocmai la fel de „pe cont propriu” ca la alte jocuri, fiindcă o funcție foarte hazlie a jocului este abilitatea de a-ți face personajele să se certe între ele. Dar înainte de asta, subliniez că am jucat varianta Alpha de Early Access, ce este neterminată, nefinisată, neoptimizată. Divinity Original Sin încă mai este în dezvoltare, iar acest articol analizează doar ceea ce era disponibil în momentul în care materialul a fost scris, în starea în care era disponibil atunci.
Cu asta trecut în revistă, certurile! Le ador, fiindcă nu sunt puse acolo degeaba. Când vorbești cu un personaj, când începi să furi ceva pentru prima oară, când faci acțiuni ce ai crede că ar ridica discuții în grup, se va ivi un dialog între personajele tale. Prima opțiune este de genul ”eu cred A, ești de acord, sau crezi B?”. Dacă ambele personaje au aceeași părere, ceva ce depinde în totalitate de tine în singleplayer, atunci nu va fi nici o ceartă. Dacă au opinii diferite, trece la faza a doua, la care vei putea folosi intimidare, farmec sau rațiune pentru a-ți pune prezenta mai bine argumentul. Și cum ambele argumente sunt ale tale, te folosești de această ocazie pentru a croi o personalitate pentru aceste personaje. Și nu doar la nivel de roleplay, este ceva ce se va reflecta și în statisticile sale. Fiecare argument, câștigat sau nu, va oferi personajelor un atribut anume. Romantic, rebel, crud, blând, obedient, independent, și tot așa, fiecare afectând trăsăturile personajului, aproape toate. Nu doar cele sociale, ci lucruri precum statistica de voință, ce determină concentrarea unui vrăjitor în luptă, sau norocul ce afectează subtil cam totul. Este un sistem care face fiecare discuție o oportunitate, iar combinat cu lipsa de voci a jocului și faptul că dialogul în sine este bine scris, face Divinity Original Sin un joc superb pentru cei care duc dorul vremii când chiar te puteai delecta citind într-un RPG. Cei care nu vor să se bată la cap cu certurile pot dezactiva cu totul această componentă. Dar de cei ai vrea asta?
Am cam sărit totuși peste ceva esențial. Ce ești în această lume? La început, poți fi vrăjitor, arcaș sau războinic. Oricare, nu contează, fiindcă Divinity mereu oferă libertatea de-a alege ce să fii. Așa că deși începi cu două clase anume, le poți modifica pe parcurs pentru a fi orice dorești. În varianta Alpha curentă nu puteam modifica înfățișarea personajelor sau numele. Mereu erau Roderick și Scarlett, ajunși pe plajă, îndreptându-se către portul asediat de orci. Nu din cauza orcilor, nici din cauza multitudinii de undead ce amenință din nord. S-a comis o crimă a unui funcționar public, iar vrăjitorul de acolo suspectează ceva necurat, motiv pentru care vânătorii au fost chemați. Un orășel cu o crimă misterioasă, cu indicii presărate peste tot, cu suspecți, cu urme, cu posibilități. Combină asta cu faptul că poți ridica orice obiect și-l poți muta oriunde, și începi să vezi Ultima 7 în el. Divinity mereu avea acea tangență cu seria Ultima cea veche, dar aici parcă este mai vizibilă.
Citiți continuarea pe Games Arena
