Libertatea de exprimare (și promovare) a internetului a dus la o schimbare semnificativă a modului în care produsele sunt analizate și promovate. Oricine poate să fie un reviewer și părerea sa poate să fie la fel de bună ca a oricărui altuia.
Aproape că nu mai contează experiența într-un anumit domeniu atâta timp cât compania de PR ce are drept sarcină promovarea produsului X decide că are șanse mai mari de reușită să își atingă target-ul de articole (pozitive neapărat) prin diseminarea informației către persoane fără specializare în domeniu. De cele mai multe ori aceste persoane pot fi destul de ușor ”convinse” că ”minunea” de produs ce le este prezentat ca unic, inovator, nemaivăzut, ideal, perfect nu are adversar. Trebuie doar să reușească să îi prindă pe cei ce scriu la un curs rapid de ”promovare” în care prezentarea produsului se face de cineva bine antrenat în Marketing.
Se merge pe principiul simplu: cel ce va analiza produsul nu e specialist în domeniu, dar e un potențial utilizator. Avem nevoie de părerea sa și ea poate fi un etalon pentru cei ce îl citesc pe respectivul – șansele să putem ascunde anumite probleme sunt mari.
Principiul stă în picioare: nu trebuie să ai experiență într-un domeniu pentru a spune despre un produs dacă îți place sau nu. Sunt de părere că astfel de articole sunt absolut obligatorii pe internet.
Condiția este ca ele să apară în paralel cu unele făcute de oameni care știu foarte multe despre produsul analizat. Acei specialiști în domeniu care o viață întreagă (sau măcar câțiva ani buni) au mâncat pe pâine produse și tehnologii similare. Ei au capacitatea de a vedea ce este cu adevărat produsul analizat, să facă comparații reale cu altele similare, să denunțe falsele elemente inovative (revoluționare). Mix-ul acesta de articole scrise de un specialist/nespecialist (potențial cumpărător) este vital pentru o comunicare corectă.
În era internet-ului este foarte simplu să fabrici produse excepționale chiar dacă ele nu sunt sau să reușești să miști vânzările într-o direcție pozitivă pe anumite piețe dacă alegi mixul potrivit de revieweri.
Asta în cazul fericit, în care lucrurile decurg așa cum își doresc companiile de PR.
De la teorie la practică
Ce sună bine în teorie stă foarte prost în practică. Pentru că gradul de hazard asociat unei astfel de campanii este destul de mare – în afara situației în care reviewerii sunt apropiați brandului, șansele ca articolele să iasă prost sunt foarte mari. Cu cât e mai complex produsul cu atât problemele ce pot apărea sunt mai mari.
Tentația de a scrie multe lucruri ce sună bine, dar pe care puțini le pot analiza corect e foarte mare. Deseori am văzut reviewuri făcute de oameni cu puțină experiență în domeniul despre care scriau și care (din exces de zel bănuiesc) ajungeau să trateze elemente în care expertiza autorului tindea spre zero, transmițând informații greșite.
Aceiași companie de PR care până atunci s-a folosit de persoana respectivă să transmită propriile mesaje era acum în situația în care nu putea să îl combată din simplul motiv că se lovea de exact premisa de la care s-a plecat: omul nu e specialist, e doar un potențial cumpărător. Și trebuia să înghită gălușca cu speranța că data viitoare va putea transmite mai bine mesajul. Dacă va mai există o data viitoare.
Soluții de control
Și așa ajung de fapt la subiectul articolului: reviewer-ul modern și PR-ul. Urmarea a ceea ce v-am povestit până aici este că unele companii au decis că trebuie să aibă un drept la replică. Cum nu pot controla modul de testare al produsului (cel ce testează poate crea foarte ușor un scenariu de test cu rezultat pozitiv sau negativ) și nici finalitatea (asta în situația în care reviewer-ul este unul corect) au încercat să găsească măcar o cale de a avea un drept la replică, care să stea în picioare, cu argumente în care să demonteze articolele care nu corespund realității.
Sunt reviewer de mai bine de 10 de ani și mi-au trecut prin mână câteva sute (dacă nu peste o mie) de produse hardware și software. Cele hardware au fost în marea lor majoritate sample-uri de test – puțini dintre voi știu ce înseamnă asta cu adevărat. Simplist, un sample de test trimis unui reviewer este un produs atent selecționat, de obicei cu vreo 10-15% mai performant decât cel de serie. Teoretic, sample-ul trebuie să creeze o impresie pozitivă despre produs.
Între timp am văzut că accepțiunea sample de test s-a schimbat. În ultimii ani, în special pe zona de gadget-uri, am sesizat introducerea unei caracteristici noi: software pentru un sample de test. Adică un software modificat. Cum?
Când ți se dă spre analiză un astfel de produs ți se și comunică: vezi că ai un ROM de test, ale cărui caracteristici pot să nu corespundă cu cele din produsul final. Dacă întrebi ce este schimbat sau ce va fi schimbat ți se dă un răspuns clasic: vor fi optimizări și unele funcții e posibil să nu fie prezente sau altele să fie adăugate. E un mesaj logic, dat fiind că sample-ul de test ajunge la reviewer înainte de apariția produsului comercial.
Se scapă în vedere un aspect pe care acum ajung să îl consider definitoriu: sample-ul de test cu software de test are în el opțiuni de înregistrare a modului de utilizare. Se fac log-uri ce pot fi analizate ulterior de companie sau PR în vederea detectării corectitudinii informațiillor din articole.
Corect?
Vi se pare corect? Mie da. Atâta vreme cât mi se comunică faptul că modul de utilizare este monitorizat și pot alege să nu testez acel produs dacă îmi e teamă că datele mele personale ajung unde nu trebuie, situația este perfectă. Eu nu am de ce să mă ascund, compania poate verifica rezultatele testelor mele.
Am văzut asta prima dată la smartphone-urile HTC. Uitasem de acest aspect până nu am citit războiul mediatic dintre New York Times și Tesla pe marginea testării unei mașini electrice Model S. Articolul face praf conceptul de masina electrica.
Ceea ce spune autorul articolului din New York Times pare să nu fie adevărat în opinia celor de la Tesla. Și au și date care să suțină că opiniile unui om fără specializare, care nu a citit cum trebuie manualul de folosire al produsului, nu sunt reale și le fac rău. Așa cum au decis să dea mașina unuia care nu e specialist și să își asume riscul unui review nefavorabil, la fel de bine au dreptul de a arăta și ceea ce au înregistrat ei pe urma folosirii.
Cine are dreptate? Fiecare dintre noi trebuie să decidă de unul singur.
Ce învățăminte pot fi trase de aici? Unul singur e esențial: atunci când testezi un produs, oricare ar fi el, e ABSOLUT necesar să îți documentezi cu atenție rezultatele testării prin orice mijloc ai la dispoziție. Și atunci când îți expui opinia să o argumentezi ca atare.
@Mihai
Ai trantit un comentariu tipic de “hater”
De la o chestie generala si care relativ sta in picioare (cu bune si rele) legata despre felul in care se face PR in zilele noastre, si pe care majoritatea oamenilor din industrie o constientizeaza si o accepta, ai deviat rapid la persoana lu’ Balan (de data asta numai cu rele).
Ori esti PR-ist si te-a durut putin articolul, ori il stii si ai un meci mai vechi cu el, ori te cam deranjeaza mobzinele lu Ionut din motive de concurenta.
Iar asta se mai si deranjeaza sa iti raspunda si sa iti multumeasca!?!?!?
@Mihai
Iti multumesc pentru timpul acordat si critica intr-o maniera constructiva.
Chiar daca subiectul replicii tale e deviat putin de la cel al articolului, nu ma deranjeaza. Pot fi de acord doar cu unele afirmatii si le consider chiar excelente ca si sfaturi.
Cred insa ca ai inteles (sau presupui) gresit anumite aspecte. Poate ai timp sa imi raspunzi si mie la cateva intrebari: de unde si pana unde ai ajuns la concluzia ca acest articol ar fi un gest penibil si disperat? In legatura cu ce? Si de ce as fi suparat? Pe cine?
E doar un punct de vedere ca oricare altul de pe internet. Deranjeaza? Te rog lasa deoparte CHIP-ul, Mafalda, sefia ca nu despre asta era materialul.
Si daca tot deviem, economia s-a mutat pe internet de mult si toate brandurile care activeaza aici isi dau seama ca e spre binele lor sa populeze net-ul cu informatii pozitive despre produsele proprii. De asta investesc masiv in imagine atat prin modalitatile clasice (reclama prin banner sau advertorial) cat si prin cele noi, mai subtile, care vizeaza exact analizele/review-urile Gigelului.
Vreau sa cred ca majoritatea celor ce aleg sa cheltuie banii pe un produs nu fac alegeri impulsive. Aloca ceva timp pentru a se documenta – de asta e la moda ideea ca ”nu citesc ce scriu site-urile de profil ca sunt platite”. Merg sa aflu opinia utilzatorilor obisnuiti, spusa pe forumuri. Tocmai ca aceiasi oameni care au dat drumul la trend-ul cu nu citesc ce scriu aia de se pricep ca sunt platiti, s-au asigurat ca opiniile ”obisnuitului Gigel” converg cu ceea ce isi doresc.
Te indemn sa faci un mic excercitiu: ia un produs pe care il cunosti foarte bine (oricare, din orice domeniu) si cauta putin comunicatele de presa date la lansare. Scoate de acolo chestiile care au fost comunicate drept elemente diferentiatoare si cu ele in minte citeste review-uri sau comentarii de ”Gigei”. Ai sa iti dai seama cu surprindere ca multe bat foarte bine cu mesajul de mk. Concluzia cred ca o poti trage singur.
Te agiti si te oftici prea tare Ionut. Nu inteleg ce vrei tu de fapt? Vrei sa ti se inchine cititorii si reprezentantii brand-urilor laolalta?
Legitimitatea ta nu ti-o construiesti prin articole de genul asta, in care tu ne spui noua cat de bun esti si cum testezi si dregi pe acolo. Pfff! Ti-au murit laudatorii? Scuza-ma, dar ce ai facut aici este un gest penibil si disperat! Ai atitudinea unui copil suparat, care brusc nu mai e singurul din cartier cu bicicleta!
Realizeaza si tu ca smartphone-urile sunt deja niste gadgeturi de larg consum. De unde atitudinea asta elitista pe tine? Ce te face pe tine mai bun decat Gigelul pe care il acuzi de amatorism cu atata inversunare? Faptul ca te bati cu pumnii in piept ca esti review-er de zece ani si ca afisezi o atitudine de sceptic in fata fiecarui produs nou, nu ma duce cu gandul decat la un om batran care nu mai tine pasul cu lumea! Asta te face pe tine sa te declari un specialist? Vorbesti asa despre specialistii astia…un personaj colectiv care se refera in special la TINE, “Specialistul Sef in telefoane”, inzestrat cu o capacitate demiurgica de a testa si de a scrie, urmarind acelasi sablon obosit de la CHIP.
Ionut, te pot judeca cu o lejeritate la fel de mare cu iti permiti tu sa faci aici cu “juniorii”. Nu scrii rau, uneori mai bati si campii, dar sa stii ca nu esti sclipitor! Nu esti atat de bun cum iti place tie sa crezi. Review-urile tale sunt scrise inginereste dupa un sablon si-mi lasa un aftertaste comun si gri. Nu-mi spui nimic nou acolo. Daca citesc Anandtech si Arstechnica aflu deja aspectele de care tu te legi pe site-ul asta, si ele sunt scrise de specialisti mai mari ca tine. Nu poti concura cu ei, chiar daca stiu ca vrei. Deci efectul produs de tine in comunitate este unul REACTIV. Tu nu esti un AGENDA SETTER! Tu insuti citesti aceste site-uri PROFI si te inspiri de acolo!
Sugestia pe care ti-o ofer e sa o lasi mai moale cu benchmarkurile si cu atitudinea asta de redactor CHIP 2.0 – even that is so 90’s man. Daca chiar vrei sa te diferentiezi de gloata, atunci axeaza-te mai mult pe feeling si pe partea personala, chestie pe care nu ti-o poate lua nimeni. Apoi daca tot esti atat de mafalda si atotstiutor, compune si tu articole ORIGINALE!!! Fa niste analize de substanta si scoate-ti ochii din specificatii. Largeste-ti orizonturile. Pune accentul pe CONTEXT! Explica si tu cititorilor tai de ce Samsung de exemplu nu mai iese la inaintare cu brandul Android, de ce ataca brandul Microsoft si cum isi pregatesc propria lor platforma Tizen. Google e fortat sa intre in joc si sa-si arunce noul copil Motorola in arena…brandul Galaxy e acum atat de cunoscut, incat daca Samsung schimba Android-ul cu Tizen, consumatorul de rand nici nu si-ar da seama si spre oroarea ta, nici macar nu i-ar mai pasa! TouchWiz-ul ar arata la final le fel 🙂 Sunt multe analize de genul asta pe care le poti face daca urmaresti si incerci sa intelegi/decodezi politica acestor giganti…dar tu preferi sa scrii despre cei care te concureaza in Romania 🙂
Si-ti mai spun un secret. Decizia unui cumparator de a achizitiona un produs, sau decizia votantului la alegeri, este una ABSOLUT subiectiva. Acel individ poate sa citeasca 10 review-uri de specialitate scrise de cei mai mari Mind Spinners, si un coment obscur si negativ al unui utilizator pe un forum poate cantarii mai mult decat toate review-urile citite de el la un loc. Intelegi tu ironia asta? 🙂 Cumparatorul detine decizia ultima.
P.S.:Problema ta si a site-ului tau este pana la urma una de PR. You need a punchline to get noticed! 🙂 My advice: make it fun, personal and professional.
Pe mine nu ma intereseaza amatorismele. De aia te citeam la CHIP, de aia te citesc aici.
Mergi inainte si lasa-i pe ceilalti sa se uite la tine.