Mi-a luat ceva mai mult timp decât mă așteptam să ajung să fac primaplată cu telefonul din simplul motiv că nu am fost atent la recomandările primite și am introdus aiurea PIN-ul cardului NFC de mai mult de trei ori, cu urmarea logică a blocării cardului. Nu mi-am dat seama inițial ce s-a întâmplat, doar că în aplicația ING Pay de pe iOS primeam niște mesaje legate de necesitatea aplicării unui update de securitate.

Sunând la serviciul de suport – apropo, am intrat în legătură cu operatorii mai repede decât o făceam la RBS sau Unicredit – am aflat că de fapt PIN-ul nu mai e valid și trebuie să cer unul nou. Lucru pe care l-am și făcut – un plic cu noul cod mi-a venit în două zile lucrătoare (adică marți săptămâna următoare era deja în sucursala ING din centrul Brașovului).

Înarmat cu noul PIN (l-am introdus în aplicația de pe iOS, am făcut update-urile de rigoare) m-am dus la Carrefour Brașov dornic să văd dacă funcționează și cu o curiozitate ascunsă de a vedea expresia de pe fețele celor de la case și ale clienților când o să le spun că vreau să plătesc cu ING Pay.

1. Carrefour Brașov: funcționare perfectă

Zis și făcut: cu produsele selectate (se întâmpla chiar înainte de Sf Nicolae) m-am postat la una din case. Ca de obicei, în Carrefour era arhiplin de parcă toată lumea din Brașov nu avea nimic mai bun de făcut atunci decât să vină în magazin. Vreo câteva minute bune de așteptare și iată-mă în fața casei. Acolo, o domnișoară mă salută politicos: ”Bună seara domnule!”.

Zâmbind îi răspund la rândul meu: ”Bună seara. Doresc să fac o plată cu telefonul”.

Brusc, zâmbetul doamnei a cam dispărut și a început să fie puțin panicată. Nu prea știa exact ce doresc de la ea. Arătându-i aparatul din fața casei de marcat, pe care era semnul NFC, îi dau mai multe detalii: ”Doresc să fac o plată cu telefonul. Se poate?”.

Deja clienții care erau în spatele meu deveniseră interesați. Oare ce mai vrea și nebunul ăsta?

Doamna de la casă pune mâna nervoasă pe telefon și cere ajutor. În câteva secunde apare un băiat pe patine cu rotile și mă întreabă: ”Cu ce vă pot ajuta domnule?”. Îi răspund la fel de politicos: ”Vreau să plătesc contactless cu ING Pay. Se poate?”.

Fără să ezite îmi răspunde: ”Da, bineînțeles” în timp ce deja îi explica doamnei de la casă ce trebuie să facă.

Pe ecranul aparatului apare suma pe care o aveam de plată. Scot iPhone-ul, lansez aplicația (aveam deja activă conexiunea la internet), introduc codul de securitate (mi-am setat opțiunea prin care vreau să autorizez manual orice plată făcută cu ING Pay) și apropii aparatul de cititorul NFC. În câteva secunde se face legătură și plata e autorizată.

Eu zâmbesc, zâmbesc și cei doi angajați Carrefour. Totul a decurs normal, așa cum mă așteptam. Iau produsele și mă îndepărtez de casă uitându-mă de sus (acesta e viitorul, mă gândeam) la ceilalți clienți ce mă priveau oarecum ciudat.

2. KFC Brașov: prima plată din Brașov

Având deja o experiență pozitivă am zis că vreau neapărat să o repet și la KFC-ul din Piața Sfatului. Sâmbătă seara (nu știu ce a fost în capul meu de am ales momentul ăla) mă duc la KFC. Arhiplin. La coadă, la mese, pe culoare.

În sinea mea deja mă pregăteam de show. Mă așez la coadă și aștept. Trec 5 min, 10, 15. De parcă orice preparat începea să fie produs pe loc, în loc să fie deja pregătit și doar încălzit. Lume în stânga, lume în dreapta.

Îmi vine în sfârșit rândul. Puțin iritat de atâta așteptare repet scenariul: ”Aș dori să plătesc contactless cu ING Pay, se poate?”. Doamna se uită speriată la mine – citeam deja pe fața ei o întrebare nerostită ”oare ce mai vrea și ăsta?!”.

Văzând că nu se mișcă nimic, repet: ”aș dori să fac o plată cu telefonul, se poate?”. Cred că deja fusese prea mult. Își cheamă superiorul spunându-i că vreau ceva, dar nu știe ce. Domnul vine și îi spun din nou: ”vreau să fac o plată cu un card contactless ING Pay, adică cu telefonul. Se poate?”. Neputând să mă refuze, domnul nu știa ce să zică. Am inspirația de moment să îi spun că vreau să folosesc aparatul din stânga caselor de marcat (unul singur în KFC Brașov) moment în care cred că domnul a înțeles în final ce vreau. Se duce la aparat și începe să meșterească ceva la el – mi-am dat seama că de fapt atunci îl pornea, probabil pentru prima dată.

Între timp mi se prepară comanda și o primesc. Trec cam cinci minute până sunt invitat să plec de la casa la care mă aflam și să mă duc mai aproape de POS-ul dotat cu NFC. Vedeam deja interesul tuturor celor prezenți la coadă crescând.

Activez net-ul – fiind puțin mai mult în interiorul clădirii îmi era teamă că nu va funcționa – și lansez aplicația ING Pay. Trec telefonul prin fața POS-ului, bag codul de securitate. După câteva secunde de așteptare, aparatul începe să tipărească și îmi dă bonul. Se pare că a mers. Eu răsuflu ușurat, ceilalți la fel.

Dau să plec când sunt întrebat: cum ați făcut? E o aplicație care se descarcă și poate fi folosită? E gratuită, poate fi găsită pe net?

Am timp doar să răspund: ”Nu chiar. E un nou serviciu de plată de la ING. Mergeți în orice sucursală și întrebați de ING Pay”.

Asta a fost până acum. Palpitant în primul rând. Și de succes.

Una peste alta eu sunt mulțumit de cum funcționează ING Pay. E abia la început, deci inerentele evenimente sunt de așteptat. Partea bună e că ele se rezolvă și serviciul merge. Îmi propun să îl mai folosesc acum că știu că merge.

Vă recomand și vouă să faceți o încercare. Sigur o să vă placă! Mai ales că știu că primii 500 de clienți până la 31 decembrie 2013 scapă de cei 50 de lei cost de emitere, emiterea fiind gratuită. Și că există și un avantaj financiar: la orice cumpărătură primești 5% înapoi din primii 100 lei ai tranzacției, adică 5 lei la fiecare tranzacție de minim 100 lei. Adică prin cumpărături dese cu ING Pay îți permit să recuperezi costurile de întreținere și chiar să primești bani în plus.

Aș vrea să aflu și poveștile voastre pe tema funcționării sau nefuncționării cardurilor bancare, mai ales dacă folosiți servicii noi de tipul celui menționat mai sus.