HomeGames ArenaReview Metal Gear Rising Revengeance

Review Metal Gear Rising Revengeance

Rerăzbunare. Acum că l-am terminat, pot să vă spun cu siguranță că numele nu are nici un fel de sens. Nici subtitlul său, Rising. Fiindcă nimeni nu se ridică. Dimpotrivă, mai toată lumea pică, pică în mod constant, de la înălțimi din ce în ce mai mari. Prin comparație, The Dark Knight Rises ținea să prezinte simbolic ridicarea cuiva, alături de o melodie bubuitoare, la fiecare cinci minute. Și nu prea te rerăzbuni. Abia dacă te răzbuni o dată, și nu e tocmai răzbunare, ci mai mult snopirea în bătaie a PMC-ului care a asasinat pe cineva pe care-l protejai săptămâna aia. Pentru ca un PMC să meargă la război cu cineva care-a fost inamicul său într-o misiune, parcă nu e tocmai o idee bună de afaceri. La un moment, s-ar putea să fii aliat cu ei, așa că de ce să încerci să îi decimezi? Sigur, ei te-au atacat pe tine cu un Metal Gear, dar practic au atacat ținta, tu doar se întâmpla să fii acolo, cu tot cu soldații tăi, care acum sunt morți. Și-atunci ce este Metal Gear Rising Revengeance, dacă nu este un joc de răzbunare la care cineva se ridică? Este un joc japonez. Ca să vă pictez o scenetă, nu este genul de joc japonez cum produce Nintendo acum. Nu același joc repetat la infinit, ani și ani de zile, ce este în esență bun, dar același joc lipsit de surprize și creativ în mocirlă. Este un joc japonez în stilul său, în abordarea sa a unei culturi, în modul în care funcționează la nivel de mecanică, și poate fi foarte distractiv.

MetalGearRisingRevRevIMG06

Nu credeam că o să îmi placă. Pe de o parte, îl are pe Raiden în rolul principal. Pe de alta, nu e făcut de casa lui Metal Gear, ci de Platinum Games. Cu toate acestea, jocul a avut două efecte asupra mea. Pe de o parte, l-a făcut pe pămpălăul de Raiden să pară „badass”, să pară tare. TIPUL FACE BODYSLAM UNUI METAL GEAR RAY! Iar pe de altă parte, acum vreau să joc orice a făcut Platinum Games vreodată, fiindcă acest stil de joc îmi place, îmi place foarte mult. Ca să îl descriu pe cât de rapid cu putință, imaginați-vă ceva gen Devil May Cry, dar luptele sunt orientate mai mult pe calitate, decât pe cantitate, nu sunt foarte multe, nu îți sunt trântite în cap sute de inamici. Tot sunt destule, însă nu tocmai valuri interminabile. Și nu are puzzle-uri. N-are platforming… predominant. N-are decât snopeală constantă, și cu ceva furișat pe acolo. Dar nu furișat forțat, nu furișat care te face să îți smulgi părul din nas, ci furișat care îți oferă de ales: vrei să omori în bătaie pe toată lumea, sau vrei să omori în bătaie pe câțiva și să te strecori până la final? E o alegere simplă de făcut. Ți se recomandă furișatul, dar nu este obligatoriu. Iar adesea jocul îți permite să te întorci în zonele prin care te-ai furișat, pentru a lua la bătaie alți inamici care au apărut acolo, cu scopul de a fi luați la bătaie de tine. Îmi place cum au gândit structura sa, deși în general jocurile care te blochează între pereți magici mă irită. Aici nu a fost cazul, fiindcă nu o făcea să tragă de timp. E mai mult o arenă de luptă, la care știi ce inamici ai. Rare ori apar mai mulți în aceeași secvență, doar în momente cheie de pe la capătul unui nivel.

Teoretic, Metal Gear Rising nu este lung, l-am terminat în vreo șase ore, din câte îmi spune salvarea. Practic, ar fi cam 8-9 ore, fiindcă am crăpat în mod repetat la câteva secțiuni. Dar are o valoare ridicată a rejucabilității, fiindcă este pur și simplu amuzant de jucat. Deși nu m-ar fi deranjat dacă era mai lung. Lanțurile de lupte sunt adesea întrerupte cu secvențe la care fugi de chestii sau după chestii, nu sunt foarte palpitante, deoarece se cam reduc la evenimente quick-time, dar nu strică. Chiar dacă nu avea componenta care să îți permită să tai în feliuțe pe aproape oricine, și o porțiune din decor, plus cam orice mașină, tot era amuzant. La finalul fiecărei întâlniri cu un grup de inamici, vei primi și un scor, un D pentru când ești jalnic, un C dacă n-ai făcut un dezastru complet, B dacă erai bunicel, A dacă ai fost priceput și S dacă n-ai fost atins de nici unul și te-ai mișcat ca fulgerul. Japonia are o înțelegere firavă a alfabetului latin. S nu este înainte de A. Nu m-ar mira dacă există și un S++ mai încolo, dar mai mult de S n-am reușit să scot.

Citiți continuarea pe Games Arena

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

MobileDirect.ro

Comentarii recente

Recomandare

Bigstep